Tags

Trebuie sa recunosc ca am o oarecare fascinatie pentru micro-filme si scurtmetraje. Realizate cum trebuie, sunt mai intense, frumusetea lor se regaseste in simplitatea povestilor, tocmai pentru ca nu sufera din cauza dilatarii temporale. Imi plac mai mult pentru ca, specific naturii umane, ne place sa ne fie dor mai mult decat sa simtim aproape.

Introducerea poetica de mai sus porneste de la vizionarea filmelor realizate in cadrul workshopului Let’s go digital din cadrul TIFF.

Este vorba despre un atelier de film, destinat adolescentilor care, timp de 10 zile au fost indrumati de profesionisti si parcurg toate etapele realizarii unui film de la scrierea scenariului la filmare si editare. Sustinut financiar de UPC si teoretic de CTRL N, organizatia din care face parte regizoarea Iulia Rugina, workshopul produce 5 filme de scurt metraj.

Le puteti viziona pe toate aici si puteti citi mai jos despre cum mi s-au parut.

1. Acesta nu este un zid. Titlul m-a dus cu gandul imediat la Ceci n’est pas un pipe, tradarea vizuala a lui Magritte. In filmul scurt nu este vorba despre asa ceva, ci, mai mult, despre o imbogatire de sens prin adaugare de elemente. Actiunea este foarte simpla, un tanar care isi construieste o camera, un ambient in jurul unui zid din mijlocul strazii.

2. Trei cartoane. Am retinut ironia titlului si felul in care camera urmarea mana care desena, taia.

3. Trepte. Pe principiu ce povesti pot spune treptele, filmul scurt urmareste 3 povesti (mult prea) simple care incep sau se termina pe treptele unei case. Ar fi fost bine daca si prima parte ar fi aratat treptele, atunci acestea ar fi devenit cu adevarat  un laitmotiv vizual si narativ.

4. La veioza. A fost singurul pe care l-am vazut de doua ori. Jocurile pornite atunci cand nu ai jucarii, ci transformi universul din jurul tau-cum ar fi lumina, mainile- sunt cele care vor ramane cu tine mereu. Pentru ca sunt cele mai sincere.

5. Din seria crede si nu cerceta . Un colaj de raspunsuri ale clujenilor la intrebarea “Ce este familia?”. Exceptia? Victor Rebenciug, care raspunde extrem de sec si de simpatic in acelasi timp Mi-a placut mult includerea mascotei cu baloane. Inceputul te pregateste, insa, pentru o cu totul si cu totul alta atmosfera decat cea care urmeaza.

Ca atmosfera, mi-au placut primul, al treilea si ultimul, poate pentru folosesc ca background Clujul, orasul meu preferat- in ceea ce priveste primul film, as fi urmarit cu mare drag si un lung metraj ce infatisa numai zidul acela superb, plin de povesti, de istorie si de frumusete. Dar preferatul meu ramane al patrulea, deoarece reuseste sa spuna mai multe decat celelalte.

June 17th, 2010
Categories: So and so, Special, The graded . Author: lauratoma2305

2 Comments

Comments RSS TrackBack Identifier URI

Leave a comment