“Are you thirsty for adventure?”
Dintre toate artele, cinema-ul pare a fi cea mai dependenta de tehnologie. Fara cea din urma, ultimii peste 100 de ani nu ar fost la fel, nu am fi perceput lumea asa cum o facem azi, nu am fi visat la fel. Dar dincolo de aceasta legatura atat de puternica, cinematografia este mai mult decat tehnica, este poveste,iar povestea este nemuritoare. Iar Steven Spielberg este una dintre mintile care a inteles cum si cand sa “abuzeze” de inovatiile tehnologice pentru a face o naratiune sa prinda viata in sufletul unui spectator.
Mi-am dorit mult sa vad acest film, pentru ca partea a 4-a a seriei Indiana Jones, ultimul film regizat de Speilberg a fost o dezamagire, iar in calitate de producator, a aparut pe genericul unor dubiosenii – aka Transformers, dar si a unor filme ca Super 8 (to be reviewed soon). Lungmetrajul regizat de JJ Abrams a avut rolul de a ne aduce aminte de felul in care ceva in noi se transforma in momentul in care priveam un film de Steven Spielberg, de acea dorinta de a porni intr-o aventura, de a exploara, de a face lucruri sa se intample. Iar The Adventures of Tintin reuseste tocmai acest lucru. In timpul secventei principale de actiune, mi-am dat seama ca zambesc, nu datorita recplicilor amuzante, ci pentru ca redescopeream un sentiment pe care nu l-am mai trait de mult in sala de cinema.
Realizarea filmului a durat 30 de ani, iar echipa pe care Spielberg a adunat-o este una de exceptie: de la scenaristi, compozitor la actori, la producatorul Peter Jackson si echipa sa de la WETA digital.
Impreuna, au reusit sa construiasca o adaptare plina de actiune, de detalii, de culoare a 3 dintre cele 24 de povesti cu Tintin: The Crab With Golden Claus, The Secret of The Unicorn, Red Rackham’s Treasure. Timp de doua ore, urmarim cum Tintin, reporter curios, ajunge dintr-o bucata de puzzle in alta, prin medii diferite, fiecare creat in detaliu pentru a dezlega misterul navei “Licornul”. Cursa de-a soarecele si pisica te poarta in Londra, pe mare, in porturi, in desert intr-un ritm care te lasa fara suflare. Sidekickul sau de nadejde este fox terrierul Snowy (foarte simpatic), iar impreuna cu capitanul Haddock trebuie sa ii tina piept personajului negativ, Red Rackham.
Distributia britanica este exceptionala, personajele sunt pline de viata, de culoare, de istetime si personalitate. Jamie Bell, cel care ii da voce lui Tintin, este laureat al premiului BAFTA pentru cel mai bun actor pentru filmul Billy Elliot(storyline – un pusti care face balet). Daniel Craig il interpreteaza pe Red Reckham si ii da nuantele viclene potrivite prin accentul britanic puternic si dur. Andy Serkis uimeste inca o data prin cel mai amuzant rol al filmului, iar Nick Frost si Simon Pegg dau viata in mod ilar cuplului de politisti Thompson – Thomson. Efectele speciale la randul lor isi “joaca rolul” bine, cu finete, fara a exagera si fara a fura din stralucirea celorlalti actori sau a povestii.
Herge, artistul belgian care e “parintele” lui Tintin a declarat, inainte de inceperea filmarilor, ca pentru el Spielberg este singurul care ar putea adapta aceasta serie. Din pacate, nu am avut ocazia de a descoperi aceasta creatie literara atat de iubita de generatii intregi, insa pot spune ca filmul, in ciuda micilor inadvertente, propune o poveste exceptionala, intr-un ritm atat de propriu lui Spielberg pe care il cunoastem si pe care il iubim si care te face sa raspunzi un DA hotarat intrebarii din titlu-replica din film.
ps: Multumesc, Sabina, pentru invitatie 
1 Comment(s)
Comments RSS TrackBack Identifier URI
Leave a comment
Loading ...
[...] mult sa scriu despre filme. Ma uit la ele si atat, nu imi dau cu parerea dupa. Insa puteti citi recenzia scrisa de Laura, cu siguranta o sa aflati mai multe despre [...]